Citesc in ultima vreme destul de des pe internet despre limitarea vitezei la internet in cazul folosirii serviciilor p2p (peer-2-peer) precum si procesele deschise de utilizatorii afectati ISP-istilor. Se pare ca in unele (daca nu majoritatea) tari din Europa precum si-n USA lupta este din ce in ce mai apriga pentru limitarea sau chiar interzicerea accesului la aceste sit-uri/aplicatii.
Intrebarea care naste de aici este “DE CE?”
ISP-istii (ISP = Internet Service Provider) motiveaza aceste practici prin faptul ca utilizatorii folosesc aceasta optiune pentru a descarca materiale ilegale, supuse legii dreptului de autor (filme, muzica, etc.), fiind sustinuti si de catre majoritatea companiilor media puternice.
In realitate lucrurile stau cu totul altfel, si anume: lasand la o parte situatia din Romania unde majoritatea isp-istilor ofera access la internet la o viteza si access la internetul intern (metro) la alta (de obicei destul de mare), in afara Romaniei lucrurile stau cu totul altfel. Un abonament la internet are aceeasi viteza peste tot (sau cel putin asa zic ei). Pentru aceasta fiecare ISP-ist care ofera intenet utilizatorilor casnici, la randul lui cumpara internet de la un ISP-ist care vinde “en-gros”. Acest internet cumparat “en-gros” are un anumit pret (spre ex intr-o tara din europa pentru 100 mbit de acces la internet pretul este aproximativ 5000 euro/luna). ISP-istul revinde aceasta banda de internet utilizatorul casnic – client al sau la un anumit pret, astfel incat sa iasa in profit. Aceasta revindere genereaza cea mai mare parte a profitului respectivei companii (in cazul nostru = ISP-istul).
Ei bine acum vine partea interesanta legata de p2p. Interesul ISP-istului este sa aibe cati mai multi clienti, dar nu orice fel de clienti, ci clientii perfecti. Un client perfect este cel care foloseste serviciul oferit de ISP-ist pentru Web Browsing (vizualizarea de pagini de internet), Email si Messenger. De ce un astfel de client este considerat clientul perfect ? Pentru ca consumul de banda de internet al acestuia este la minim si pentru ca niciodata un astfel de client nu va utiliza la maxim banda maxima alocata contractual pentru mai mult de cateva ore (maxim) pe zi, astfel restul de banda neutilizata putand fi alocata pentru alti clienti.
Ce se intampla cand un client incepe sa folosesca p2p-uri (Torrent, DC++, Kazaa, eMule etc.) ? In astfel de cazuri gradul de utilizare a serviciului creste prin folosirea de catre client a benzii alocate aproape de maximul alocat de contract, precum si timpul de utilizare a acesteia. Cu alte cuvinte ISP-istului ii ramane mult mai putina banda libera de la acel client pe care s-o aloce altor clienti, astfel intervenind si congestia (sau viteze mult mai mici la internet pentru alti clienti – cam pe la jumatatea maximului stipulat in contract).
Cu alte cuvinte acel ISP ar avea 2 posibilitati ca sa rezolve congestia:
1. sa mai cumpere banda de internet pentru a satisface cererea si/sau sa upgradeze reteaua proprie pentru a satisface surplusul de cerere de banda.
2. sa limiteze clientii respectivi (denumiti pe alocuri si abusers) sau sa-i elimine din retea.
Care credeti ca este solutia aleasa de ISP-ist?
In 99 % din cazuri solutia 2.
De ce ?
Pentru ca solutia 1 presupune investitie, sau cu alte cuvinte bani cheltuiti, ceea ce se traduce in continuare cu profit mai mic.
Deci solutia 2 este aleasa de catre majoritatea ISP-istilor. Interesant este modul prin care se aplica aceasta solutie. Si anume prin introducerea cotei de utilizare a serviciului (sau limitare a traficului) care este introdusa in contract. Mai pe larg aceasta presupune contorizarea traficului efectuat de client pe internet la un anumit volum pe o anumita perioada de timp (pe luna calendaristica). Cand se atinge aceasta cota ISP-istul recurge la 2 solutii pentru client:
a) limitarea vitezei la internet la un minim acceptat pentru a nu influenta foarte negativ Web Browsingul si accesare serviciilor de email, folosite cel mai des (fiind si cele mai importante servicii oferite clientului in opinia ISP-istului). De obicei aceasta inseamna ca viteza de navigare la internet scade la aproximativ un sfert din banda maxima alocata contractual. Ca exemplu pentru Romania se poate mentiona Vodafone-ul care la depasirea limitei de trafic pe luna, viteza la internet scade la 128 kbps (16 KB/s viteza de download).
b) taxarea traficului ce depaseste aceasta cota la un anumit pret.
DAR, ISP-istii nu se opresc doar aici, ci duc mai departe aceste practici, limitand la viteze mult inferioare accesul pana la interzicerea accesului la serviciile p2p – adevaratele bandwidth killers (sau pe romaneste – mancatoare de banda) acestea nefiind stipulate in niciun contract si nici clientul nu este anuntat decat cand observa problema si cere lamuriri.
Cateva exemple pot fi regasite aici si aici si aici.
O alta chestie interesanta este justificarea acestor ISP-isti pentru aplicarea acestor masuri asupra clientilor. Cea mai des intalnita justificare este ca “reteaua lor de transmisiuni nu a fost proiectata sa sustina astfel de trafic” which is totally BULSHIT. Pentru ca daca vrei sa oferi un serviciu calitativ clientilor tai proiectezi si-ti construiesti reteaua ta de transmisiuni ca sa duca mai mult trafic cu minim 20 % decat iti propui ca clientii tai maximi targetati sa poata face, si ii anunti de la inceput CLAR cum poate utiliza serviciul oferit (sincer o prostie ca daca ar fi s-o luam logic, io daca cumpar un kil de mere vanzatorul n-are dreptul sa-mi impuna cum sa-l mananc… nuh?).
Pe de alta parte .. la operatorii wireless acest lucru ar fi de inteles (dar nu complet inteles) avand in vedere ca retelele wireless sunt destul de anevoioase si destul de incete fata de retelele wired (cu fir) dar ca si este intens folosit in afara Romaniei, unde “aruncarea unui fir de pe un bloc pe altu” sau ingropatul unei fibre se face numai cu autorizatie si proiect de la autoritatile locale contra unei sume de bani destul de consistente. La capitolul asta pot zice ca desi in Romania este debandata de fire pe stalpi/blocuri/copaci stam destul de bine (traiasca reteaua de cartier!).
Asternand cele de mai sus eu totusi ma intreb de ce acesti ISP-isti care folosesc astfel de practici nu stipuleaza in contract unde ai acces si la ce viteze si/sau unde nu ai acces si de ce ? Cred ca confuzia ar fi mult mai mica iar clientul ar fi mult mai lamurit de la inceputul folosirii serviciului.
Ca un raspuns partial … dar neprobat oficial de nimeni ar fi ca in acest caz (cazul interzicerii accesului la un anumit serviciu) nu ar mai fi corect folosit termenul “acces la internet” – definit ca acces la orice serviciu ce functioneaza prin intermediul internetului.
Ca o concluzie la intrebarea: De ce sunt limitate mai drastic sau sunt interzise anumite servicii internet de catre ISP-isit ? concluzia este destul de simpla: din considerente financiare, si anume: cu cat un client “papa” banda mai multa si mai des cu atat profitul ISP-istilor scade mai mult !
Sau altfel spus de catre cineva:
Noi vrem ca si clienti in reteaua noastra babute d-alea care deschid 1-2 pagini de internet pe ora si isi verifica emailul de 2-3 ori pe ora.
Well .. internetul nu inseamna doar pagini de internet, messenger si email…
Tags: bandwidth, internet, ISP, limitare, p2p
. O duc foarte bine si ei … ca dovada .. lansarile noilor jocuri precum Starcraft 2, Diablo 3, si un nou Warcraft 3…
Entries (RSS)